Museikon, 24 martie – 15 iunie, 2023
Organizatori : Museikon și Filiala Alba a U.A.P.R.
Parteneri: Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia și Consiliul Județean Alba
„Filiala noastră are deosebita onoare de a fi partener într-un act de cultură excepțional. Se cuvin mulțumiri tuturor celor care au ajutat ca el să aibă loc în cele mai bune condiții: domnului Aurel Vlad, gazdei noastre, doamna Ana Dumitran, domnului Ioan Oprea, curatorul expoziției și nu în ultimul rând colegului meu, Horațiu Lăpușan.
Sculptorul însuși vorbește în mod atât de limpede despre lucrările sale că aproape că nu mai simți nevoia să traduci demersul său într-un alt limbaj ori dintr-o altă perspectivă. Asta am simțit atunci când l-am ascultat în numeroasele interviuri. Sper totuși ca raportarea mea să nu fie una complet inutilă și vă mărturisesc că intuiția este cea pe care m-am bazat atunci când am scris acest text.
Aurel Vlad reușește să transmită o blândețe a intimității, ești cuprins și transpus într-un spațiu profund uman. Din bucuria intensă și din îndoiala lui Aurel Vlad cresc reprezentările unei lumi transfigurate. Spaima este mai întâi îmblânzită înainte de a lua forma iar blândețea este certitudinea că, artistul, prin întregul proces de reprezentare nu doar și-a biruit propriile spaime ci a reușit chiar să îmblânzească propriile stihii. Remarc faptul că raportarea la temele propuse și reprezentarea lor se produce prin traversarea unor momente de maximă intensitate.
Aceste momente sunt coduri ale firescului. Bogăția acestei lumi interioare este condensată într-un singur moment.
Lucrările degajă o aură similară cu cea a figurilor de Moai – figurile monolitice din Insula Paștelui ori e posibil să avem senzația că ele sunt acoperite de cenușa rămășițelor descoperite la Pompei. Însă, lucrările domniei sale suportă asemănările fără să sufere vreo diformitate. Orice exagerare verbală se autoexclude și se risipește în preajma operei sale. Întreaga operă are darul de a se prezenta singură și de a reflecta cu putere în afară. Fără a se erija într-o atitudine defensivă ea impune fără să oblige, convinge fără să constrângă. Firescul cu care abordează temele denotă nu lejeritate, ci loialitate în forma ei ritualică, devoțională.
Spaima și revelația sunt foarte asemănătoare ca expresie așa cum mărturisește autorul.
„N-am vrut să fac oameni înspăimântați ci oameni care au trăit o revelație” ne avertizează sculptorul. Aceste mărturisiri de credință sunt aproape ca niște poeme.
Personajele duc povara unor materiale grele, dense, pline de cicatrici, nu întâlnești o suprafață netedă iar aripile pe care uneori le poartă par crescute în carne vie. Lipsite de înfrumusețări gratuite reflectă totuși o frumusețe neștirbită: a trecerii timpului, a efemerului, fragilității și speranței, deopotrivă. Valoarea estetică este însoțită de valoare morală. Lipsa de discursivitate este consecința densității limbajului. Lucrările domniei sale gravitează în jurul propriilor axe, nu există un centru în afara lor, ele condensează viața fără sa simuleze. O umanitate traumatizată răzbate din toate lucrările lui Aurel Vlad.
Sunt momente când îi văd lucrările ca pe întruchipările unor canoane izvorâte din reprezentările imaginarului medieval, care vor să surprindă spaima și s-o elibereze doar atunci când aceasta se umple de sens.
Sculpturile sale au vârstă și toate sunt la vârsta maturității. Ele sunt alcatuite dintr-un cumul de momente deja parcurse. Deși extrem de prezente și de vii ele vin dintr-un timp ce le-a disecat în cele mai mici detalii. Din timpul sculptorului. În ele sunt conținute toate momentele semnificative pe care le-a parcurs autorul. Fiecare dintre sculpturi a parcurs până la momentul reprezentării cel puțin o perioadă foarte dificilă.
Un detaliu care mi s-a părut extrem de semnificativ este modul în care sunt reprezentate extremitățile. La extremitățile personajelor sale se condensează forma cea mai pură a limbajului. Nu există concesii făcute interpretării. Privitorul este adus într-un punct în care concesiile sunt inexistente. Realitatea reprezentată, deși teribil de îngăduitoare, se eliberează de orice frivolitate. Forța expresiei depășește cu mult limitele formei. Extremități ce se alungesc în afară și care parcă vor să prindă viața și s-o îmbrățișeze. Ele sunt purtătoare de viață și de sens. Siluete mumificate de suferință te privesc într-o tăcere asurzitoare. Este momentul maxim al eclipsei. Tăcerea dinlăuntrul lor ele se transpune și între privitor și lucrări până în momentul în care privitorul reușește să se identifice cu opera și încep să dialogheze în cel mai firesc mod cu putință. Cortegii întregi de exilați se înghesuie așteptându-și izbăvirea iar miracolul se produce în momentul în care reprezentarea eliberează forma de orice ambiguizare. Sculpturile lui Aurel Vlad sunt reprezentări ale timpului care pășesc în afara istoriei și se plimbă printre noi. ”
Ana Pantea 24 martie, 2023, Alba Iulia.